Friendzone, friendzone si iar friendzone..

    De ce mi se pare ca folosirea cuvantului "friendzone" devine deja o scuza? Orice fac, vad pe net si aud de la prieteni ca cica-s " in friendzone".. Ok, chiar nu sunt experta la de-astea, dar dupa parerea mea, probabil mai mult de jumatate din baietii care spun asta sunt prea timizi ca sa faca primul pas si doar stau acolo, asteptand ca fetele sa-si dea seama singure de ce vor ei cu adevarat. Sincer, fete in friendzone nu prea stiu, inafara de vreo 2-3 ( eu nu ma consider in friendzone pentru ca nu vreau sa-mi fac sperante degeaba ), si ele au scuza ca baietii oricum fac prima miscare. Aici as spune ca asta nu e o lege, dar nu ma bag pentru ca e ceva stiut de cand lumea bla bla bla.. 
    In fine, eu, ca o foreveralone veritabila va zic sa nu va stresati ( yeah sure,poate cititi asta holbandu-va la profilul ei/lui de facebook ), daca sunteti respinsi asta e, mai bine ca persoana respectiva e sincera cu voi, stati flex si mancati ciocolata!;)

Nonexistenta.

   Hey hey! Voua vi se intampla sa aveti momente in care sa realizati ca viata voastra este monotona si treceti prin ea fara sa va dati seama? Pentru ca eu ma simt ca o placinta in momentul de fata.. (probabil e de vina si faptul ca acum ar trebui sa fac un eseu si sa invat pentru teza). Vreau sa vina vara, sa ma plimb fara sens prin oras, sa ma pierd in multime, vreau sa vizitez locuri, vreau sa rad, sa plang, sa fac cadouri, sa imbratisez, sa fug, sa scap de scoala, sa fac oamenii sa se mire de buna mea dispozitie. Vreau atat de mult ca viata mea sa nu se rezume doar la formule de matematica si note de subsol.. 
    Dar nu imi pierd speranta! Mai am vreo 3 saptamani de scoala si oficial e vara. Nu mai vreau sa vegetez, asa ca pana plec in vreo vacanta, vreau sa ma bucur din plin de soare, de prietenii mei pretiosi si, cine stie, poate imi si gasesc o slujba de vara.
    Traiti-va viata nu doar existati! :*